Acum cateva minute am lecturat cel mai recent editorial din Evenimentul Zilei al celui care ar trebui sa reprezinte (conform majoritatii manualelor de limba si literatura romana) zorii postmodernismului in literatura romaneasca: Mircea Cartarescu; nu voi starui acum asupra valorii sale literare (nu acesta este obiectul textului de fata), ci asupra enormitatilor pe care domnul Cartarescu le-a debitat in editorialul intitulat “Al patrulea conjurat”.
Trecand peste lipsa totala de soliditate a argumentelor prezentate, cred ca cel mai socant este modul in care Cartarescu intelege politica. Nu putem pune la indoiala capacitatea cunoscutului autor de a manevra cuvintele (ar fi o nerusinare din partea oricui ar face asta, asa cum unii nerusinati au facut cu Adrian Paunescu chiar in timpul vietii acestuia)! Dar vazute prin ochelarii spectacolului politic dambovitean, etichetarea pe care o face unor actiuni si declaratii politice este total dezechilibrata.
In editorial, Cartarescu afirma ca presedintele PNL “a comis cele mai nătânge şi mai compromiţătoare fapte imaginabile”, expresie care te pregateste pentru o insiruire a unor greseli politice monumentale. Citind aceste cuvinte, ma asteptam sa aflu in continuare care sunt aceste mari erori de tact politic pe care eu, un biet absolvent de stiinte politice, nu le-am sesizat de-alungul carierei lui Crin Antonescu. M-am linistit imediat, citind in continuare si afland ca n-am ratat vreun episod important din viata politica a presedintelui PNL. Mircea Cartarescu, acest mare autor roman, n-a facut decat sa dea cu bidineaua portocalie a cuvintelor marunte de propaganda: “chiul” si “lenevie”.
Recunosc faptul ca pana sa citesc acest editorial ma enervau la culme liderii puterii care nu intelegeau diferenta dintre a fi salariat (deci a semna un contract individual de munca, in baza caruia primesti un salariu) si a fi demnitar (deci a primi o indemnizatie, fara a semna vreun contract de munca). Dar acum m-am linistit! Daca nici Mircea Cartarescu, un fin intelectual, n-a inteles ca a lipsi de la Parlament nu e “chiul”, atunci nu ma mai mira alti lideri politici sau asa-numiti formatori de opinie din afara PDL (e.g. Cartianu) care persista in aceasta confuzie.
